Seductia comunicarii

Comunicarea intre oameni este mai mult decat un comportament. Ea poate fi incadrata de o anume forta cu caracter de prezentare simbolica, ce convinge in aceeasi masura in care expune, arata si informeaza. Comunicarea este incadrata, de asemenea, de limite culturale, intelectuale si de dezvoltare personala si poate fi condusa intr-un mod care permite oamenilor sa o foloseasca in felul lor pentru a exprima semnificatiile lor personale.

Comunicarea in context relational

Comunicarea prezinta un schimb permanent de informatii constituite in fluxuri si refluxuri de intelegere reciproca in decursul vietii unei relatii. Astfel de fluxuri si refluxuri sunt relevante nu numai pentru intelegerea fiecarui partener de catre celalalt, ci si pentru intelegerea relatiei pe care cei doi o creeaza intre ei.

Latura cognitiva a comunicarii interpersonale

Latura cognitiva a comunicarii interpersonale se refera la faptul ca aceasta  are o functie de sustinere, deoarece nu presupune cu necesitate codificarea si decodificarea mesajelor, acestea nefiind nevoite sa strabata un spatiu fizic, ci doar unul mintal. Comunicarea interpersonala este cadrul in care o persoana se adreseaza altei persoane de obicei printr-o formula informala si nestrucurata. Daca se vrea a se transmite un sentiment, o idee sau orice mesaj, mai intai se produce o transpunere a acestora in anumite coduri verbale sau nonverbale pe care persoana le selecteaza pentru a transmite ceea ce doreste. Acestea sunt reprezentate de cuvintele, gesturile, tonalitatea vocii sau de anumite comportamente alese potrivit scopului urmarit, de situatia data, de relatia cu interlocutorul, precum si de alti factori cum ar fi: varsta, mediul cultural si starea emotionala, factori ce particularizeaza fiecare situatie de comunicare.

Comunicarea are o forta de seductie

Producandu-se fata in fata, aceasta comunicare are o forta de seductie, deoarece prin ea se realizeaza o conexiune intre expeditorul mesajului si destinatar, se realizeaza interactiunea dintre persoane si influenta reciproca, se dobandeste increderea, empatia, comunicarea gandurilor, parerilor, sentimentelor, poate satisface nevoia de acceptare, de afectiune, de recunoastere a propriei valori. Dincolo de rostirea cuvintelor exista o gama larga de aspecte particulare ale comunicarii care pot conduce la o metamorfoza a ideologiilor sau comportamentelor partenerilor prin confesiunea dintre ei, printr-o gama de sugestii fizice care pot determina atractia sau seductia, sau prin conturarea mesajului intr-unul incantator de strategic si cu o forta persuasiva care il convinge pe celalalt sa accepte o propunere, o intalnire sau o alta negociere.

Forta relationala rezida in persoana care, la un moment dat, o intelege pe cealalta „mai bine” sau intr-o masura mai mare, existand sentimentul ca rolul social in care coexista se aseamana destul de mult cu al celuilalt, astfel intelegand in mai mare masura situatia. Cu cat cineva intelege mai bine procesele de gandire ale partenerului, mesajele transmise de acesta, cu atat se dovedeste mai capabil sa-si muleze comportamentul pe comportamentul celuilalt, sa prevada, sa previna, sa anticipeze reactiile celuilalt. Acordul perceput si intelegerea perceputa exercita o influenta mai mare asupra afectiunii decat acordul si intelegerea reale. In plus, cercetarile in domeniu au aratat ca persoanele isi folosesc propriile atitudini ca baza pentru a prezice atitudinile partenerilor. Astfel, o realitate impartasita este partial extrapolata de la sistemul de gandire al unei persoane, mai degraba decat de la adevarata relatie dintre propriul intelect si cel al celeilalte persoane. De asemenea, cercetatori in domeniu au aratat ca atunci cand credintele pe care le au cei doi parteneri incep sa se asemene mult, se produce asimilarea unor noi elemente in sistemele de credinte ale fiecaruia cu o mare usurinta. Acest lucru conduce la actiuni sociale stimulate de dorinta unei descoperiri complete si la dezvaluri reciproce care ar dezvolta relatia. Similitudinea si constientizarea acesteia determina conturarea unui mod propriu de discurs si comparare care conduce la interdependenta, intimitate sau apropiere in relatii. Mai multe trasaturi simbolice, semnificatia data discursului indica partenerilor faptul ca ei impartasesc o opinie asupra relatiei si se identifica unul cu celalalt in acest sens.

Latura comportamentala a comunicarii interpersonale

Latura comportamentala a comunicarii interpersonale cu rol in seductie implica limbajul corpului. Expresia fetei sau mimica arata starile de fericire, surpriza, placere, confort psihologic sau emotional in legatura cu interlocutorul etc – stari cu impact pozitiv asupra celuilalt si, totodata, de atractie. Contactul vizual sau privirea, modul in care privirea este indreptata asupra celuilalt, mentinerea privirii pe termen mai lung de un minut in zona cuprinsa intre cei doi ochi si centrul fruntii transmite mesajul interesului fata de cealalta persoana. Gesturile, postura, distanta fata de interlocutor au, de asemenea, rol in stabilirea tipului de interactiune sociala. Apropierea si atingerea, modul de a da mana, bratele deschise sau luarea de brat pot produce apropierea intre interlocutori si semnifica sinceritatea si deschiderea.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala –