Simptomele si diagnosticul sarcinii extrauterine
Localizarea in afara uterului a unei sarcini defineste sarcina extrauterina. Cel mai frecvent, sarcina se dezvolta in acest caz la nivelul uneia dintre trompele uterine, dar se mai poate dezvolta si la nivelul ovarului, colului uterin sau chiar la nivelul abdomenului (cazuri rare).
Cu mici exceptii citate in literatura de specialitate, sarcina extrauterina nu este viabila decat o perioada relativ scurta de timp. Dezvoltarea ei intr-un loc neprielnic va duce in primul rand la afectarea organului in care este implantata, producand rupturi, cu mortea produsului de conceptie.
Localizarea cea mai frecventa a unei sarcini extrauterine este la nivelul trompei uterine. In mod obisnuit, embrionul se formeaza la nivelul trompei, dupa care coboara in decurs de cateva zile la nivelul uterului, unde se implanteaza. Cand sunt afectiuni inflamatorii la nivelul trompei sau cand peristaltica tubara este insuficienta, embrionul nu mai poate cobori in uter, astfel aparand sarcina extrauterina.
Simptomatologia sarcinii extrauterine
In stadiile incipiente, simptomatologia nu difera semnificativ de cea a unei sarcini intrauterine. Exista posibilitatea unei sangerari asa zise “peste sarcina”, care poate aparea dupa o perioada de intarziere. De asemenea, aceasta sangerare poate sa continue un timp mai indelungat, in asa fel incat “menstruatia” pare ca nu se mai termina. In unele cazuri, menstruatia apare chiar mai devreme sau poate intarzia putin, se opreste, apoi porneste din nou.
In prezenta acestor anomalii de instalare a ciclului menstrual la o persoana cu cicluri regulate trebuie sa ridice inclusiv problema unei sarcini extrauterine. Examenul clinic si ecografic este foarte important la o persoana cu suspiciune de sarcina extrauterina. Astfel, structura ecografica a endometrului impreuna cu nevizualizarea sacului embrionar in interiorul uterului sau cu vizualizarea lui la nivelul unei trompe pune diagnosticul.
Un chiuretaj uterin cu examen anatomo-patologic pune in evidenta prezenta unor celule specifice pentru aceasta patologie.
In acest stadiu (necomplicat) sarcina se poate opri spontan in evolutie (mai rar) si se poate elimina in abdomen unde va suferi procesul de involutie si disolutie (eliminare). Tot acum, odata cu diagnosticul pus, se poate incerca oprirea evolutiei sarcinii prin administrarea de citostatice, apoi cu incercarea de eliminare a embrionului mort, spontan sau laparoscopic.
In cele mai multe cazuri insa, sarcina isi continua evolutia la nivelul trompei, embrionul se mareste si rupe trompa. Aceasta fiind foarte vascularizata, apare o hemoragie masiva, simptomatologia fiind o durere lancinanta la nivelul abdomenului, aparuta “din senin”.
Pacienta va adopta o pozitie antalgica (incovoiata, cu mainile pe abdomen).
Semnul principal care pune diagnosticul in aceasta faza este reprezentat de frecventa pulsului (mai mare de 90 – 100 batai/minut), datorita maririi efectului de pompa a inimii, care incearca sa suplineasca pierderea de sange din abdomen. Tensiunea arteriala la inceput este normala sau chiar usor crescuta, apoi scade odata cu evolutia bolii. Pe langa puslul accelerat, apare paloarea tegumentelor cu instalarea anemiei – proces acut datorita cantitatii mari de sange pierdut in abdomen – 1,5 – 2 litri. In cazurile grave, cu ruptura mare de tesut tubar si cu hemoragie masiva poate aparea invinetirea zonei periombilicale (semnul Cullen). Abdomenul este destins, fara zgomote intestinale, dureros la palpare dar fara contractura abdominala (semn distinctiv fata de peritonite de exemplu).
Punctia fundului de sac Douglas transvaginala extrage o catitate variabila de sange cu caracter lacat (necoagulabil). Tratamentul este eminamente chirurgical in acest stadiu.
Text: Dr. George Vasilescu, medic primar obstetrica-ginecologie – Columna Medical Center