Sindromul dismorfic premenstrual

Sindromul dismorfic premenstrual (SDMP) constituie un diagnostic utilizat pentru a defini tulburarile organice, vegetative si comportamentale ce apar in perioada premenstruala, acesta constituind o forma severa a sindromului premenstrual. Studiile arata ca peste 80% din femei reclama cel putin o data in timpul vietii fertile un disconfort organic si/sau emotional in perioada perimenstruala, iar 3-8% dintre paciente intrunesc criteriile de diagnostic pentru SDMP.

Cum se caracterizeaza sindromul dismorfic premenstrual?

Tabloul clinic cu care pacientele se prezinta la medic poate fi destul de variat. SDMP se caracterizeaza prin labilitate emotionala, anxietate, iritabilitate, nervozitate si alte semne si simptome care apar in perioada premergatoare menstruatiei (cca 2 saptamani inainte). Poate asocia, de asemenea, o scadere marcata a interesului pentru activitatile uzuale (munca, scoala, hobby etc.), lipsa de concentrare, fatigabilitate, letargie, hipersomnie sau insomnia, crestere marcata a apetitului. De asemenea, SDMP asociaza si fenomene organice cum ar fi durere mamara, senzatie de balonare, dureri articulare si musculare, cefalee etc.

Simptomatologia este atat de marcata incat interfereaza cu rutina zilnica a pacientelor, scazand gradul de functionalitate sociala si ocupationala.

Diagnosticul de SDMP

Diagnosticul de SDMP reprezinta prin excelenta un diagnostic de excludere. In primul rand, trebuie excluse sindroamele organice ce au manifestari asemanatoare cu cele ale SDMP: boli tiroidiene, hiperprolactinemie, anemie, sindrom perimenopauzal, menopauza, tulburari psihisomatice, tulburari depresive, sindrom anxios, tulburare bipolara, sindromul de fatigabilitate cronica etc. Investigatiile de laborator ce pot obiectiva diagnosticul sunt limitate si includ teste hormonale tiroidiene, teste biochimice uzuale si hormoni sexuali.

Criteriile de diagnostic a SDMP presupun intrunirea a cel putin 5 din 11 semne si simptome enumerate, cu afectarea vietii sexuale, sociale si ocupationale. Simptomele debuteaza de obicei cu 10-14 zile anterior menstruatiei, disparand apoi odata cu inceperea fluxului menstrual. Examenul clinic obiectiv nu ridica atentia asupra unei suferinte in mod special. Pacientele pot prezenta mialgii, artralgii, edeme gambiere, cefalee, insa ceea ce atrage atentia sunt schimbarile de dispozitie si modificarile somatice date de tulburarile depresive.

Cum apare sindromul dismorfic premenstrual?

Mecanismul de aparitie a SDMP nu este pe deplin elucidat, insa s-au propus o serie de teorii care sa explice mecanismele fiziopatologice: ipoteza hormonala ovariana, ipoteza serotoninergica (cea mai poulara in prezent), teoria psihosociala si comportamentala si teoria socioculturala.

Ipoteza hormonala propune explicarea aparitiei tulburarilor patologice din cadrul SDMP prin dezechilibrul estrogen-progesteron, in speta deficit de progesteron. Studiile mai recente arata totusi ca fluctuatiile hormonale normale ce au loc in organismul femeii actioneaza ca triggeri, declansand o serie de evenimente biochimice la pacientele cu predispozitie genetica.

SDMP asociaza o serie de tulburari de tip anxios si depresiv care sunt intalnite de obicei in cadrul deficitelor serotoninergice. Se pare ca agonistii de serotonina ar putea corecta aceste manifestari. Printre factorii de risc care ar putea contribui la aparitia SDMP se regasesc antecedente personale sau in familie de tulburari de comportament, istoric de abuz sexual, istoric de violenta domestica etc.

Tratamentul utilizat pentru cura SDMP

Tratamentul utilizat pentru cura SDMP este multimodal si include terapii farmacologice si terapii alternative. Dintre terapiile alternative mentionam: acupunctura, tehnici de relaxare, tehnici cognitiv-comportamentale si terapie cu lumina. Terapiile farmacologice presupun folosirea de suplimente hormonale, diuretice, antiinflamatoare nonsteroidiene, anxiolitice, antidepresive etc.

S-a incercat extensiv folosirea suplimentelor hormonale in scopul reducerii simptomatologiei SDMP, insa nici unul dintre preparatele farmacologice nu este lipsit de reactii adverse.

O alta alternativa luata in considerare pentru tratamentul SDMP si cu rezultate bune este histerectomia totala cu anexectomie bilaterala sau ooforectomia. Se pare ca, dupa acest gen de procedura, riscul de recurenta al simptomelor este aproape nul, insa parerile sunt inca impartite vizavi de indicatia pentru aceasta interventie chirurgicala.

Prognosticul pe termen lung in cazul pacientelor cu SDMP este favorabil in conditiile instituirii unui tratament adecvat. Totusi, dupa oprirea tratamentului, recurenta simptomatologiei este destul de ridicata. Fiind o patologie cu mecanism plurifactorial, tabloul clinic poate imbraca o serie de aspecte clinice, unele chiar dramatice. Totusi, in majoritatea cazurilor apare un impact negativ asupra vietii sociale si ocupationale. Din pacate, SDMP reprezinta o patologie subdiagnosticata si frecvent netratata corespunzator. Diagnosticul poate fi dificil uneori, punand clinicianul in dificultate, fiind, dupa cum am mentionat, un diagnostic de excludere. De asemenea, stabilirea diagnosticului se face in corelatie stransa cu relatarile pacientelor, care uneori pot fi subiective, nereusind sa faca asocierea intre debutul simptomatologiei si menstruatie.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie