Tahicardia in timpul sarcinii
Pe parcursul celor 9 luni de sarcina, corpul viitoarei mame trece printr-o serie de schimbari metabolice si hormonale pentru a putea sustine viata a doua organisme: organismul propriu si organismul fetal in crestere. Fatul aflat in continua dezvoltare se hraneste prin intermediul sangelui matern care ajunge la el prin placenta si cordonul ombilical. Acest lucru se intampla datorita unor modificari care apar la nivelul sistemului cardiovascular matern, astfel incat sangele de la mama sa fie pompat atat in corpul ei, cat si spre corpul micului fat. Frecventa cardiaca materna creste cu pana la 25%. Volumul circulant sangvin matern creste pentru a asigura acest lucru, iar inima mamei trebuie sa bata mai tare pentru a putea distribui sangele catre toate teritoriile necesare.
Frecventa cardiaca a unei paciente gravide poate sa creasca si cu 10-20 de batai pe minut. Totusi, daca frecventa cardiaca depaseste 100 de batai pe minut, acesta poate fi un semnal de alarma pentru posibile probleme asociate si necesitatea instituirii unui tratament. Aceasta frecventa cardiaca marita poarta numele de tahicardie. In functie de sediul problemei, tahicardia poate fi impartita in sinusala si non-sinusala, aceasta din urma fiind divizata in supraventriculara si ventriculara.
Aparitia tahicardiei in timpul sarcinii
De obicei, aparitia tahicardiei in timpul sarcinii nu pune probleme serioase si nici nu releva vreo patologie aparte. Luand in considerare faptul ca, in inregistrarile Holter efectuate la pacientii sanatosi sub 40 ani, aritmii fara semnificatie patologica apar in procent de 60%, nu este surprinzatoare aparitia cate unui episod si la pacientele insarcinate, in special in ultimul trimestru.
Altfel stau insa lucrurile la pacientele cu boala cardiaca preexistenta sarcinii. In acest caz, orice simptom trebuie interpretat riguros, intrucat orice episod cardiac aparut in sarcina poate pune probleme serioase atat pentru mama, cat si pentru fat.
Modificarile cardiovasculare aparute in timpul sarcinii
Modificarile cardiovasculare aparute in timpul sarcinii sunt complexe: cresterea volumului sangvin circulant, cresterea frecventei cardiace, reducerea rezistentei vasculare periferice, cresterea concentratiilor de catecolamine si sensibilitatea receptorilor, intinderea suplimentara a fibrelor musculare cardiace atriale. Fiecare dintre aceste modificari poate constitui un punct de plecare pentru aparitia unui sediu aritmogen.
In functie asocierea diverselor patologii, riscul de aparitie a tahicardiei in timpul sarcinii poate creste. Evenimentele se pot precipita in cazul asocierii unei pierderi mari de sange – metroragii -, sarcina ectopica, embolie cu lichid amniotic, decolare placentara, sindrom de ruptura uterina, sindrom anxios, hipertiroidie, sepsis, diverse tratamente etc. In conditiile asocierii unui astfel de eveniment, conduita vizeaza identificarea si tratarea patologiei de baza. Orice simptom cardiac aparut in timpul sarcinii trebuie comunicat medicului curant. In cele mai multe cazuri, aceste simptome nu vor avea semnificatie patologica, insa uneori pot fi necesare investigatii suplimentare.
Masurarea de rutina a tensiunii arteriale si alurii ventriculare cu ocazia fiecarui control al gravidei la medicul obstetrician ar trebui sa constituie o regula. Acesta poate indica ulterior daca considera necesar un consult cardiologic cu efectuarea unui EKG sau monitorizare Holter. Tratamentul necesar in cazurile selectionate va fi stabilit de catre medicul cardiolog impreuna cu medicul curant.
Text: Dr Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
