Tendința de feminizare a bărbaților și de masculinizare a femeilor: cât de periculoasă este inversarea
În orice societate, în orice grup mare sau mic, omul rămâne bogăția cea mai de seamă, recunoscut sau nu ca valoare, însă, prin el se rezolvă tot, se pun în aplicare acțiuni, decizii, succese, înfrângeri. A-l privi întotdeauna pe om ca scop și nu ca mijloc de realizarea a diverselor situații, probleme sau lucruri, prin prisma multiplelor lui calități definitorii, a-l vedea într-o continuă devenire, a crede în intențiile și buna lui credința; a-l judeca ca întreg și nu ca gen, cu calități și defecte, cu certitudini și incertitudini, așteptări și dezamăgiri, la fel ca ale tale, cel care citești, aceasta este premisa necesară pentru succes în raport cu oricine, pentru a crea și a putea menține relații armonioase benefice tuturor. Dar, pentru că întotdeauna va fi un dar, Dumnezeu a creat omul. Apoi pe Adam, iar din coasta lui a creat-o pe EVA.
Oare acesta să fie motivul pentru care bărbatul să considere că, fiind primul, are întâietate? Sau este doar o consecință a rolurilor jucate mii de ani în societate de fiecare dintre ei, bărbat sau femeie?
Întrebare rămasă fără răspuns sau cu milioane de răspunsuri, pozitive, negative, feministe, masculine, negaționiste, conspiraționiste, etc. depinzând de perspectiva sau de genul omului.
Barbații și femeile sunt diferiți în multe feluri. Aceste diferențe includ atât fenotipuri biologice, cât și trăsături psihologice. Unele dintre aceste diferențe sunt influențate de factori de mediu. Cu toate acestea, există diferențe fundamentale între sexe care au rădăcini în biologie. Un interes deosebit sunt diferențele de sex care au fost identificate în creier. Deși creierul bărbaților și al femeilor este foarte asemănător, acesta prezintă diferențe consistente care au implicații importante pentru fiecare sex. Adică, diferențele de sex cerebral afectează în mod unic procesele biochimice, pot contribui la susceptibilitatea la boli specifice și pot influența comportamentele specifice. Astfel de diferențe biologice nu ar trebui folosite niciodată pentru a justifica discriminarea sau sexismul. Cu toate acestea, se crede că o înțelegere aprofundată a acestor diferențe poate informa cercetătorii și clinicienii, astfel încât să poată aborda mai bine probleme importante.
Conform unui articol referitor la rolurile sexuale scris de Aleksander B. Gundersen și Jonas R. Kunst de la Universitatea din Oslo, „Mulți oameni dețin stereotipuri negative despre feministe. La nivel verbal, femeile „feministe” sunt adesea descrise în termeni masculini, în timp ce bărbații „feminişti” tind să fie descriși în termeni feminini. Aici, demonstrăm că aceste efecte se extind la un nivel percepțional fundamental, mai precis, la domeniul percepției feței chiar și în Norvegia, țara cu cea mai mare egalitate de gen din lume. Patru studii au fost realizate folosind o tehnică de corelare inversă, bazată pe date pentru a testa modul în care femeile și bărbații feminişti sunt reprezentați vizual. În studiile 1 și 2, norvegienii aveau reprezentări vizuale mai feminine și mai puțin feminine ale femeilor „feministe” în comparație cu femeile cu credințe moderate legate de gen sau alte identități activiste (adică condiții de control). Aceste efecte, care au fost deosebit de pronunțate în rândul participanților de sex masculin și a celor cu credințe sexiste ostile mai puternice, au explicat în plus de ce femeile „feministe” erau percepute ca fiind amenințătoare. În studiile 3 și 4, participanții au avut o reprezentare vizuală mai puțin masculină a bărbaților „feminişti” în comparație cu condiția de control. Acest efect a fost deosebit de pronunțat în rândul femeilor participante. În plus, efectele au fost din nou moderate de sexismul ostil, astfel încât participanții cu credințe sexiste ostile mai puternice au vizualizat bărbatul „feminist” ca fiind mai puțin masculin decât bărbatul aflat în starea de control. În concluzie, rezultatele sugerează că oamenii au reprezentări vizuale asimetric de gen ale femeilor și bărbaților „feminişti”. Femeile „feministe” sunt reprezentate vizual ca fiind mai masculine, în timp ce opusul este adevărat pentru bărbații „feminişti. „
Până unde merge egalitate între sexe?
Suntem învățați comportamente care rămân și se manifestă în toată evoluția noastră personală. Dacă băieților li se pun în mână mașini, pistoale și teme de război, fetelor li se imprimă imaginea casei, a copiilor, a păpușilor care fac diverse activități casnice, plus căutarea imaginii ideale masculine – a prințului pe cal alb.
Și, ajungem în secolul XXI în care masculinizarea sau feminizarea devin stigmă sau exces de putere. Oare ce este de dorit? Dacă privim în jurul nostru observăm cum femeile sunt învățate și să meargă la război și să aibă grijă de casă, iar bărbații, unii ajung „bărbaţi de casă”, deoarece ”femeia câștigă mai mult, este foarte bună în carieră, și sigur că este nevoie să se ocupe cineva și de casă.
Să fie așa? Nu cumva rolurile au fost împărțite azi în procente inegale, că tot vorbim de egalitate?
Vă propun un exercițiu pentru cuplu: fiecare să ia o coală de hârtie și să scrie pe ea responsabilitățile și obligațiile lui, iar apoi, fiecare să îi dea celuilalt lista personală. S-ar putea să fiți uimiți de câte responsabilități are unul în raport cu celălalt, sau în cazuri fericite, să fie egalitate (ceea ce este de dorit).
Că tot vorbim de privitul în jur, până și casele de modă și-au schimbat preferințele în materie de vestimentație – se vede clar masculinizarea femeii prin purtarea în exces a pantalonilor, a ţinutelor specific masculine, spre deosebire de moda masculină, unde trecerea la fustă purtată de bărbați nu mai este doar un obicei scoțian, ci a devenit o modă. Oare dacă se schimbă modul de a ne îmbraca se schimbă și raportul de forță, de putere?
Metrosexualitatea exclude masculinitatea?
Oare un bărbat în fustă e mai slab și o femeie în pantaloni este cu adevărat puternică? Cine schimbă, sau cum se manifestă acest simptom al puterii în funcție de haina purtată? Lucruri care până mai ieri erau considerate strict feminine, astăzi sunt tot mai accesate de către bărbați – cosmetizarea excesivă- creme și tratamente pentru față, mersul la coafor (la barbier), la manichiură și pedichiură, acea metrosexualitate este tot mai evidentă. A fi îngrijit nu presupune escaladarea acelei limite între feminin și masculin. Abia când limitele sunt încălcate, apar şi dezechilibrele.
Desigur că, evoluția unei societăți poate fi ușor observată privind la rolul, atenția și respectul acordat femeilor. Fiecare om conține în el masculin și feminin deopotrivă. Iar atunci când apar dezechilibre, se manifestă fie partea de feminitate, cu sensibilitatea ei, cu afecțiunea și empatia ei, fie parte de masculinitate cu forța, uneori agresivă, cu sentimentul acut al puteri, a nevoii de a face totul perfect, cu dorința de a fi primul, indiferent de cei din jur.
Feminitatea este acea dorința de a fi împreună, de prezență prin ea însăși, creativitate, deschidere, acceptare. Din păcate, de multe ori, aici se manifestă și frica. Frica de a nu-ți putea demonstra capacitatea, de a nu avea mușchii necesari să te lupți pentru un vis, pentru o oportunitate. Masculinitatea, pe de altă parte, presupune să fii mereu puternic să demonstrezi în permanenţă că ești bun, să nu ai încredere în ceilalți ci doar în ceea ce tu poți să faci. Să fii încrâncenat, să îți refuzi sentimente și stări, să ai doar obiective, cu țeluri tot mai înalte, și cu căderi crunte doar pentru că țelul a fost de neatins. Sigur că acel sentiment de gol, de neîmplinire care apare, nu este întâmplător atât la femei cât și la bărbați, ducând în acest fel la depresii, boli, sinucideri.
Femeile au început să își dezvolte această parte de masculinitate, de nevoie de putere, datorită societății care cere tot mai multă luptă pentru supremație, în care obținerea unui loc “în faţă”, în carieră, în ierarhia corporatistă, doar pentru a demonstra că sunt egale cu bărbaţii, pot fi în detrimentul lor, de cele mai multe ori. Femeia “bărbată” care poate să aibă familie, copii, să conducă o companie sau o afacere de succes, a devenit un fel de dezirat pentru femeia de azi.
Toate acestea coroborate cu nevoile ei neîmplinite nu aduc beneficii femeilor, deoarece dezechilibrul între energiile ei, feminin și masculin, sunt lucruri care determină o grămadă de afecţiuni grave, boli autoimmune, mai ales pe fondul avalanşei de emoţii negative în neconcordanță cu structura ei.
Bărbații ajung să se teamă de puterea accentuată a femeii și recurg invariabil la agresivitate, fie ea verbală sau psihologică, pentru că, oricât de puternică ar fi o femeie, ea este femeie, iar un bărbat este puternic fizic prin definiție. Uneori rolurile se schimbă. Sau mai nou se schimbă profund și cu repercursiuni asupra ta ca om. Tu ce spui? E bine să fii femeia-bărbat sau bărbatul-femeie? Care rol te definește? Sau poți lua ce este bun din fiecare dintre părți și să le îmbini, să-ți fie de folos ţie, și drept binecuvântare celor din jur?!
