Totul despre triunghiul dramei

Folosind interpretările noastre zilnice, putem spune că în viață ne-am lovit de mai multe tipuri de oameni, însă la o mai atentă descriere putem cuantifica, doar la trei tipuri de oameni: cei care te-au ajutat când ți-a fost greu, cei care te-au părăsit când ți-a fost greu și cei care te-au făcut să-ți fie greu.

Triunghiul dramei reprezintă un model social  de interacțiune umană, model care a fost conceput de Stephen Karpman în 1968.

S.Karpman utiliza  triunghiuri pentru a înțelege modul de interacțiune în situații  de conflict  sau dramatice. Triunghiul dramatic Karpman ne descrie legăturile dintre responsabilitatea personală și puterea în conflicte și rolurile distrugătoare și manipulatoare pe care le pot folosi oamenii. Karpman a definit trei roluri care apar într-un conflict: Persecutorul, Salvatorul și Victima. Acesta  plasează aceste trei roluri pe un triunghi cu baza în sus și susține teoria că acestea sunt cele trei aspecte sau fețe ale dramei.

Din descrierile fiecărei părți dintre acest triunghi este necesar ca fiecare să înțeleagă și să conștientizeze care este rolul în care se manifestă și cu siguranță că aceste roluri sunt interschimbabile și poți să devii uneori din victimă salvator, sau chiar persecutor.

• Victima: Poziția victimei  este „Săracul de mine!” în care individul se simte oprimat, neajutorat, fără speranță, neputincios, nu este capabil să ia decizii, să rezolve probleme, să se bucure de viață. Victima, dacă nu este persecutată, va căuta în jur un persecutor și de asemenea, un salvator care poate o va salva în momentul critic, dar care va perpetua sentimentele negative ale victimei.

• Salvatorul: Ideea după care se ghidează salvatorul  este „Lasă-mă să te ajut.” Un activator clasic, salvatorul se simte vinovat dacă nu salvează pe cineva. Cu toate acestea, salvarea are efecte negative: menține victima dependentă și crește neputință acesteia. Recompensele derivate din acest rol de salvare sunt că salvatorul este în mijlocul atenției. Când își concentrează energia asupra altcuiva, salvatorul își poate permite să ignore propria lui anxietate și problemele personale. Acest rol de salvare este de asemenea esențial, pentru simplul fapt că ajută la evitarea problemelor proprii, deghizate în  îngrijorare pentru nevoile victimei.

• • Persecutorul spune „Totul e din vina ta.” Persecutorul controlează, dă vina, este critic, opresiv, furios, autoritar, rigid și superior.

  Inițial, un triunghi al dramei apare atunci când o persoană își asumă rolul de victimă sau de persecutor. Această persoană simte atunci nevoia de a atrage alți jucători în conflict. Așa cum se întâmplă deseori, un salvator este încurajat să între în situație. De aici și până la apariția unor noi scenarii este doar un simplu pas. De exemplu, victima ar putea activa salvatorul, salvatorul apoi poate trece la persecuție. Motivațiile fiecărui participant și motivul pentru care se află în situația de triunghi  este că fiecare își îndeplinește dorințele/ nevoile psihologice nerostite (și adesea inconștiente) într-un mod în care se simte justificarea, fără a trebui să-și  recunoască propriile disfuncții din situația generală. Ca atare, fiecare participant acționează încercând să-și satisfacă   propriile nevoi egoiste, în loc să acționeze într-o manieră altruistă. Cele ale salvatorului sunt cele mai puțin evidente. În termenii triunghiului de dramă, salvatorul este cineva care are un motiv ascuns și, de fapt, beneficiază în mod egoist într-un fel de a fi „cel care salvează”. Salvatorul are un motiv de rezolvare a problemei și pare să depună eforturi mari pentru a-l rezolva, dar are și un motiv ascuns de a nu reuși sau de a reuși într-un mod care să îl ajute – poate pentru a-și crește încrederea în sine, sau de a face pe cineva dependent de el și de a avea încredere în el și de a acționa într-un mod în care pare să încerce să ajute, însă întotdeauna pentru obținerea unui unui câștig.

  În unele cazuri, relația dintre victimă și salvator poate fi una de dependență. Salvatorul ține victima dependentă de el prin încurajarea victimei. Victima își satisface nevoile prin faptul că salvatorul are grijă de nevoile sale. În general, participanții tind să aibă un rol primar sau obișnuit (victimă, salvator, persecutor) atunci când intră în triunghiuri de dramă. Participanții își  învață rolul mai întâi  în familia  de origine. Chiar dacă fiecare participant are un rol cu care se identifică cel mai mult, toți actorii componenți ai acestor roluri se rotesc prin toate pozițiile, mergând complet în jurul triunghiului.

  Ceea ce trebuie să nu uităm este faptul că putem fi oricând în unul dintre aceste roluri și doar devenind conștienți de problemele noastre putem ieși din acest triunghi conflictual al rolurilor, intrând într-un triunghi al iubirii, acceptării și iertării.