Totul despre tulburarea anxioasa generalizata

Anxietatea reprezinta  una dintre cele mai frecvente tulburari psihice. Pe parcursul vietii, 29% dintre oameni pot avea o tulburare anxioasa, (atac de panica, anxietate generalizata, nevroza obsesiv-compulsiva, fobie, stres posttraumatic sau combinatii ale acestora ( Clark si Beck, 2010).

De cele mai multe ori, anxietatea se asociaza foarte frecvent, ca a doua tulburare, cu unele probleme psihice. De pilda, 76% dintre cei care au depresie traiesc, in acelasi timp, si o forma sau alta de anxietate ( Brown si Barlow, 2002). In cazul copiilor si al adolescentilor, prevalenta variaza intre 6 – 17% ( Breton si colab., 1999).Este normal ca uneori sa fim anxiosi sau ingrijorati si asta se intampla tuturor. 

Anxietatea “ normala” ne ajuta sa raspundem  pericolelor reale si ne poate motiva pentru a face performanta. De la anxietatea”normala”, trecerea catre cea generalizata se face foarte usor, datorita stresului, grijilor, pe care nu le mai putem controla si care ajung sa ne  afecteze viata. Anxietatea generalizata se caracterizeaza prin anxietate  persistenta pentru o perioada de cateva luni. Anxietatea duce la functionalitate scazuta in arii importante ale vietii-activitate sociala, munca.

Exista trei aspecte demne de remarcat in simptomatologia acestei afectiuni:

-ingrijorare si neliniste greu de controlat

-tonus muscular crescut- cefalee,agitatie

-hiperactivitate vegetativa- simptome digestive si cardiace

Semnele si simptomele anxietatii generalizate (AG) pot varia in combinatie si severitate.

Simptomele AG includ:

– tremor, agitatie si nerabdare;

– senzatie de nod in gat, palpitatii;

– oboseala, stare de slabiciune, ameteala;

– dificultati in concentrare, senzatia de „cap gol” sau de „vid mintal”;

– stare de nervozitate sau iritabilitate;

– tensiune musculara sau stare de incordare;

– tulburari de somn (dificultati in a adormi, trezit in mijlocul noptii, trezit devreme dimineata, somn excesiv) sau somn neodihnitor;

– disconfort epigastric.

La fel ca si in cazul altor probleme de sanatate mentala si in cazul anxietatii generalizate exista o combinatie de factori care contribuie la aparitia si mentinerea ei: factori psihosociali, genetici si biologici. Uneori anxietatea generalizata poate fi transmisa in familie. Studiile arata ca aportul factorilor genetici este de aproximativ 30%.

Anxietatea generalizata a fost asociata inclusive cu  dezechilibre ale unor neurotransmitatori. Neurotransmitatorii sunt mesageri chimici care ajuta la transmiterea informatiei intre celulele creierului. Atunci cand cantitatea de neurotransmitatori (ex. noradrenalina, serotonina) nu este la cote normale, mesajele nu pot fi transmise in mod corespunzator si pot aparea reactiile specifice anxietatii.

Evenimentele traumatice si/sau stresante cum ar fi traumele, abuzurile, decesul  cuiva apropiat, boli somatice grave, schimbarea scolii sau a locului de munca, pot duce la aparitia anxietatii generalizate. De asemenea anxietatea generalizata se poate agrava in perioadele de stres. De multe ori, inclusiv consumul de substante adictive, cum ar fi alcoolul, cafeina sau nicotina, pot si ele inrautati starea de anxietate.

Manifestari:

Desi simptomele si semnele anxietatii  sunt diferite de la o persoana la alta (fiecare este unic,chiar si in asemenea situatii), semnele obisnuite sunt: tensiune motorie, hiperactivitate vegetataiva, vigilenta exageratasi asteptari nerealiste.

Despre toate tipurile de anxietate se pot spune doua lucruri importante:

1. De cele mai multe ori, formele anxietatii pot aparea  in combinatii diferite si se contopesc unele in altele. De exemplu, cineva care are atacuri de panica are si anxietate generalizata; anxietatea generalizata, la randul ei, se poate transforma  in fobii sau in nevroze obsesiv-compulsive.

2. Lasand la o parte  caracteristicile specifice, toate  tipurile de anxietate au si o serie de caracteristici comune: – fiziologice, cognitive si de comportament.

Caracteristicile fiziologice pot fi simptome fizice multiple manifestate pe mai multe sisteme, cu mai multe raspunsuri la frica ale sistemului autonom:

1) hipervigilenta si tensiune musculara;

(2) respiratie rapida si neregulata;

(3) palpitatii;

(4) tremuraturi, greata, senzatie de lesin, diaree, gura uscata, transpiratie;

Caracteristicile  cognitive –sentimente de neajutorare ( focus extern, lipsa controlului propriei vieti:

 (1) atentie hiperfocalizata pe „pericole”;

(2) rationamente neintemeiate pe date sau pe logica;

(3) predictii catastrofice;

(4) sentimentul ca iti pierzi controlul si ca vei innebuni;

 Caracteristicile comportamentale – stare generala buna in cursul diminetii si inrautatirea starii generale spre sfarsitul zilei:

(1) evitarea situatiilor sau a comportamentelor considerate periculoase;

 (2) repetarea  unor comportamente care dau senzatia de siguranta.

Principalele forme de tratament pentru anxietate generalizata sunt:medicatia si psihoterapia

Medicatia poate fi recomandata doar de catre medicul psihiatru, iar folosirea acestora  precum si intreruperea tratamentului fara  instiintarea medicului nu este recomandata. Interventia psihofarmacologica consta in administrarea de anxiolitice (benzodiazepinele) sau/si antidepresive.

Exista   multiple tehnici  de terapie psihologica, insa interventia psihoterapeutica cea mai  utilizata este terapia cognitiv – comportamentala. Studiile arata ca sub un tratament corect, 70% dintre pacienti comporta o ameliorare a starii de anxietate. Pentru eficientizarea tratamentului si amelioraraea simptomelor este necesara combinarea tehnicilor de relaxare si invatarea unor tehnici pentru controlul anxietatii generate de gandurile irationale, parazite.