Uneori fericirea mea este doar a mea…

Haideti sa privim in jurul nostru, la prieteni, familie, colegi. Ce vedem in relatiile lor? Cate dintre relatii functioneaza pe baza de pasiune, atasament si iubire? Cate au experiementat drame? Cati au avut noroc in dragoste?

Chiar daca se spune ca istoricul de viata si experientele ne influenteaza parcursul vietii, unii cu un trecut destul de greoi experimenteaza in prezent relatii armonioase si sanatoase si au ajuns la a avea mai mult decat si-au imaginat. Mai multa iubire, mai multa pace, mai mult echilibru. Altii care nu au delimitat trecutul de prezent si nu au inteles ca din experientele de viata trebuie sa inveti ceva pentru a-ti face un viitor mai bun se vor intreba continuu: Unde sa caut fericirea? Cum pot sa ii determin pe ceilalti sa ma inteleaga, sa ma accepte, sa ma iubeasca? Ce trebuie sa fac pentru acest lucru?

Uneori sentimentele de vina din trecut isi urmaresc ciclul si in prezent. Mariti capacitatea de autoreflectie si transformati aceste intrebari in : Cum pot sa raman autentic pentru mine aici…in aceasta situatie? Ce imi va aduce mai multa pace interioara, care nu depinde de ceilalti si doar de propriile mele actiuni?

Este dureros si dificil atunci cand constati ca celalalt de langa tine nu mai impartaseste aceleasi sentimente care odata v-au unit, ca in ultimul timp problemele s-au accentuat si exista din ce in ce mai multe neintelegeri, ca fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere, ca exista nemultumiri fata de cum intelege fiecare sa isi traiasca viata sau sa o faca mai placuta etc. Este dureros si dificil cand celalalt pleaca datorita acestor considerente iar tu nu poti decat sa il lasi sa plece. Dar iarasi e nevoie de autoreflectie pentru a intelege cine suntem de fapt si ce dorim a face cu viata noastra. Fiecare om are propriile alegeri pentru a-si trai viata, iar asta nu poate deveni obligatie si pentru celalalt. Despartirea poate fi privita ca o solutie pentru fericirea voastra.

Persoanele nefericite si care invinovatesc pe altcineva pentru nefericirea lor, spun lucruri nefericite, fac lucruri dureroase, ranesc in jur. De cele mai multe ori, cei care nu traiesc viata viselor lor nu vor putea intelege ca traiti viata viselor voastre si va vor trage in culisele vinovatiei.

El este fericirea mea…

Multumita lui am gasit fericirea…

Fara el, nu stiam ce este fericirea….

Modificand perceptia asupra lumii, contribuim la modificarea starii noastre interioare

Oamenii in general au o astfel de gandire, care ne programeaza pentru a permite voluntar altcuiva sa controleze starea fericirii noastre. Acceptam sa dam altcuiva controlul starii noastre emotionale , insa nu o alta persoana este menita sa te faca fericit(a). Cu astfel de ganduri nu vom face altceva decat sa punem presiune asupra partenerului, sa-i cerem mai mult, sa-i cerem uneori ce nu este dispus sa dea, etc. Evident ca persoana iubita umple uneori/sau de cele mai multe ori golul din inima noastra, este un pansament pentru ranile din trecut, dar nu este responsabil de starea ta de fericire. Este “jumatatea”, dar nu jumatatea care daca nu mai exista, cealalta jumatate moare. Fericirea nu este in afara noastra. Ea este o stare emotionala. Perceptia si interpretarea realitatii este subiectiva si contribuie foarte mult la declansarea starilor emotionale. Traim furie, tristete, dezgust dar si bucurie, optimism, fericire.

Experientele dureroase de viata va vor conduce spre alegeri mai fericite, experimentand totodata compasiune, iubire, acceptarea de sine pe deplin, auto-iertare, iertarea celuilalt si stari tranzitorii de fericire. Fericirea nu este constanta. Este o alegere pentru echilibrarea vietii si este o alegere pe care o putem face in fiecare zi. Cum putem face asta? In primul rand a vedea lumea cu acceptare in loc de critica sau judecata, compasiune in loc de furie si iubire in loc de ura. Modificand perceptia asupra lumii, contribuim la modificarea starii noastre interioare.

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog