Violenţa domestică și consecințele asupra sănătății psihice

Violența domestică, denumită și abuz în familie sau violență în familie, este acel act de violență într-un cadru domestic, cum ar fi în căsătorie sau concubinaj.

Violența în familie este adesea folosită ca sinonim pentru violența partenerului intim, care este comisă de un soț sau partener într-o relație intimă împotriva celuilalt soț sau partener și poate avea loc în relații heterosexuale sau de același sex, sau între foşți soți sau foşti parteneri. În sensul său cel mai larg, violența în familie implică și violența împotriva copiilor, părinților sau a persoanelor în vârstă. Aceasta ia o serie de forme, inclusiv abuzuri fizice, verbale, emoționale, economice, religioase, reproductive și sexuale, care pot varia de la forme subtile, coercitive la viol marital și la abuz fizic violent, cum ar fi sufocarea, bătăile, mutilarea genitală feminină, desfigurarea sau moartea. Există țări în care violența merge până la crime domestice care includ lapidarea, arderea miresei, uciderile de onoare și moartea cu zestre (care uneori implică membri ai familiei care nu conviețuiesc împreună cu familia).

Violența în familie nu este doar violență fizică. Violența în familie reprezintă orice comportament al cărui scop este de a câștiga putere și control asupra unui soț, partener / iubit sau membru intim al familiei. Abuzul este un comportament învățat;  nu este cauzat de furie, probleme mentale, droguri sau alcool sau alte scuze obișnuite.

Tipuri de violență domestică

Când te gândeşti la violența în familie, te gândești la agresiunea fizică care rezultă în răni vizibile ale victimei. Acesta însă este doar un tip de abuz. Există însă mai multe tipuri de comportament abuziv, fiecare dintre ele având consecințe devastatoare. Letalitatea implicată în abuzul fizic supune victima la un risc mai mare, dar distrugerea pe termen lung a personalității care însoțește celelalte forme de abuz este semnificativă și nu poate fi minimizată.

Tipuri de abuz:

– Abuz prin control

– Abuz fizic

– Abuz sexual

– Abuz emoțional și intimidare

– Izolare

– Abuz verbal și constrângere, amenințări și creșterea sentimentului de vinovăție

– Utilizarea privilegiului de a fi bărbat

– Abuz financiar, economic

Abuzul prin control

Comportamentul de control este o modalitate prin care agresorul poate menține poziția dominantă asupra victimei. Controlul și credința că este justificat în comportamentul de control și abuzul rezultat reprezintă o problemă centrală a abuzului de persoane. Este adesea subtil, aproape întotdeauna insidios și omniprezent. Aceasta poate include, dar nu se limitează la:

• Verificarea kilometrajului pe contorometru după utilizarea mașinii.
• Monitorizarea apelurilor telefonice, folosirea ID-ului apelantului sau alte instrumente de monitorizare a numărului, fără a le permite să efectueze sau să primească apeluri telefonice.
• Nu le permite libertatea de alegere în ceea ce privește stilurile vestimentare sau coafura. Aceasta poate include forțarea victimei să se îmbrace într-un mod specific, cum ar fi mai seducător sau mai conservator decât este confortabil.
• Sunând sau venind acasă în mod neașteptat pentru a verifica victima. Acest lucru poate începe inițial ca ceea ce pare a fi un gest iubitor, dar devine un semn de gelozie sau posesivitate.
• Invadarea vieții private a victimei, nepermițând timp și spațiu propriu.
• Forțarea sau încurajarea dependenței, făcând victima să creadă că este incapabilă să supraviețuiască sau să îndeplinească sarcini simple fără agresor sau pe cont propriu.
• Folosirea copiilor pentru controlul părintelui victimă, prin utilizarea copiilor ca spioni, amenințarea cu uciderea, rănirea sau răpirea copiilor, abuzuri fizice și / sau sexuale ale copiilor și amenințări cu apelarea poliției dacă părintele victimă părăsește relația.

Abuz fizic

Abuzul fizic este orice comportament agresiv din punct de vedere fizic, reținerea nevoilor fizice, comportamentul indirect dăunător fizic sau amenințarea cu abuzul fizic. Acesta poate include, dar nu se limitează la:

• Lovirea cu piciorul, cu palma, mușcătura, împingerea, tragerea, lovirea cu pumnul, sufocarea, bătaia, zgârierea, ciupirea, tragerea de păr, înjunghierea, împușcarea, înecarea, arderea, lovirea cu un obiect, amenințarea cu o armă sau amenințarea cu atacul fizic.
• Reținerea nevoilor fizice, inclusiv întreruperea somnului sau a meselor, refuzul banilor, mâncării, transportului sau ajutorului dacă este bolnav sau rănit, blocarea victimei în sau în afară casei, refuzul de a oferi sau raționarea necesităților.
• Abuzarea, rănirea sau amenințarea cu rănirea altora, cum ar fi copii, animale de companie sau a celor apropiați.
• Reținere fizică forțată împotriva voinței victimei, blocarea într-o cameră sau blocarea ieșirii, menținerea izolării.
• Lovirea zidurilor, a ușilor sau a altor obiecte neînsuflețite în timpul unei dispute, aruncarea lucrurilor cu furie, distrugerea proprietății.
• Ținerea ostatică a victimei.

Abuz sexual

Abuzul sexual este utilizarea sexului într-o manieră de exploatare sau forțarea sexului asupra altei persoane. Consimțirea activității sexuale în trecut nu indică consimțământul actual. Abuzul sexual poate implica atât comportament verbal, cât și comportament fizic. Acesta poate include, dar nu se limitează la:

• Folosirea forței, constrângerea, vinovăția sau manipularea sau neluarea în considerare a dorinței victimei de a face sex. Aceasta poate include ca victima să facă sex cu alții, să aibă experiențe sexuale nedorite sau să fie implicată involuntar în prostituție.
• Exploatarea unei victime care nu poate lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la implicarea într-o activitate sexuală din cauza faptului că a adormit, a fost intoxicată, drogată, cu handicap, prea tânără, prea bătrână, dependentă sau temătoare față de făptuitor.
• Râzând sau ridiculizând sexualitatea sau corpul altuia, făcând declarații jignitoare, insultând sau denumind relații cu preferințele / comportamentul sexual al victimei.
• Stabilirea contactului cu victima în orice mod neconsensual, inclusiv penetrarea nedorită (orală, anală sau vaginală) sau atingerea (mângâierea, sărutarea, linsul, suptul sau folosirea obiectelor) pe orice parte a corpului victimei.
• Prezentarea unei gelozii excesive rezultând în acuzații false de infidelitate și comportamente de control pentru a limita contactul victimei cu lumea exterioară.
• A avea relații cu alți oameni și a folosi aceste informații pentru a se juca cu victima.
• Reținerea în a face sex cu victima ca mecanism de control.

Abuz emoțional și intimidare

Abuzul emoțional este orice comportament care exploatează vulnerabilitatea, nesiguranța sau caracterul partenerului. Astfel de comportamente includ degradarea continuă, intimidarea, manipularea, spălarea creierului sau controlul unuia  în detrimentul individului. Acesta poate include, dar nu se limitează la:

• Insultarea sau criticarea pentru a submina încrederea în sine a victimei inclusiv umilirea publică, precum și respingerea reală sau amenințarea.
• Amenințarea sau acuzarea, direct sau indirect, cu intenția de a provoca daune sau pierderi emoționale sau fizice. De exemplu, amenințarea că va ucide victima sau pe el înșuși sau pe amândoi.
• Folosirea de declarații sau comportamente care denaturează realitatea, care creează confuzie și nesiguranță în victimă, cum ar fi să spui un lucru și să faci altul, să afirmi fapte neadevărate drept adevăr și să neglijezi să urmezi intențiile declarate. Aceasta poate include negarea abuzului produs și / sau comunicarea victimei că inventează abuzul. Ar putea include, de asemenea, comportamente nebuneşti, cum ar fi ascunderea cheilor victimei și pedepsirea pentru pierderea lor.
• Ignorarea sau neglijarea în mod consecvent a cererilor și nevoilor victimei.
• Folosirea de  acțiuni, declarații sau gesturi care atacă stima de sine și valoarea de sine a victimei cu intenția de a umili.
• A spune victimei că este instabilă sau incompetentă din punct de vedere mental.
• Obligarea victimei să folosească droguri sau alcool.
• Nu permite victimei să-și practice convingerile religioase, izolând-o de comunitatea religioasă sau folosind religia ca scuză pentru abuz.
• Folosirea oricărei forme de constrângere sau manipulare care nu îi dă putere victimei.

Abuz prin izolare

Izolarea este o formă de abuz adesea strâns legată de comportamentele de control. Nu este un comportament izolat, ci rezultatul mai  multor tipuri de comportamente abuzive. Prin împiedicarea victimei să vadă pe cine dorește să vadă, să facă ceea ce doresc să facă, să stabilească și să îndeplinească obiectivele și să controleze modul în care gândește și se simte, agresorul izolează victima de resursele (personale și publice) care pot ajuta victima să părăsească relația. Prin menținerea victimei izolată social, agresorul privează victima de contactul cu lumea, ceea ce ar putea să nu întărească percepțiile și convingerile agresorului. Izolarea începe adesea ca o expresie a dragostei sale față de victimă cu afirmații de genul „dacă m-ai iubi cu adevărat, ai vrea să petreci timp cu mine, nu cu familia ta”. Pe măsură ce progresează, izolarea se extinde până la limitarea sau excluderea contactului victimei cu oricine în afară de agresor. În cele din urmă, victima este lăsată complet singură și fără resursele interne și externe pentru a-și schimba viața.
Unele victime se izolează de resursele și sistemele de sprijin existente din cauza rușinii vânătăilor sau a altor răni, a comportamentului agresorului în public sau a tratamentului acordat de abuzator prietenilor sau familiei. Autoizolarea se poate dezvolta, de asemenea, din frică de umilința publică sau din frică de a se răni pe sine sau pentru ceilalți. Victima se poate simți vinovată și pentru comportamentul agresorului, starea relației sau o multitudine de alte motive, în funcție de mesajele primite de la agresor.

Abuz verbal: constrângere, amenințări și vină

Abuz verbal este orice limbaj abuziv folosit pentru a denigra, jena sau amenința victima.

• Amenințarea de a răni sau ucide victima sau copiii, familia, animalele de companie, proprietatea sau reputația.
• Denumirile („urâtă”, „cățea”, „curvă” sau „proastă”), injuriile
• Spunând victimei că este neatractivă sau nedorită.
• „Comunicarea” prin țipete, strigăte, dezlănțuiri, terorizare sau refuzul de a vorbi.

Utilizarea privilegiului de a fi bărbat

Atâta timp cât noi, ca şi cultură, acceptăm principiul și privilegiul dominanței masculine, bărbații vor continuă să fie abuzivi. Atâta timp cât noi, ca şi cultură, acceptăm și tolerăm violența împotriva femeilor, bărbații vor continuă să fie abuzivi. Toți bărbații beneficiază de violența agresorilor. Nu există niciun om care să nu se fi bucurat de privilegiul masculin rezultat din dominația masculină întărită de utilizarea violenței fizice. Toate femeile suferă că urmare a violenței bărbaților. Deși nu fiecare femeie a experimentat violența, nu există nicio femeie în această societate care să nu se fi temut de aceasta, limitându-și activitățile și libertatea de a o evita. Femeile sunt întotdeauna vigilente știind că pot fi victimele arbitrare ale violenței masculine. Doar eliminarea sexismului, sfârșitul suporturilor culturale pentru violență și adoptarea unui sistem de credințe și valori care să cuprindă egalitatea și reciprocitatea în relațiile intime vor pune capăt violenței bărbaților împotriva femeilor.

Violența domestică este legată de putere și control.

O analiză feministă a agresivităţii contra femeilor respinge teoriile care atribuie cauzele violenței disfuncționalității familiale, abilităților de comunicare inadecvate, provocării femeilor, stresului, dependenței chimice, lipsei unei relații spirituale cu o zeitate, dificultăților economice, practicilor de clasă, toleranței rasiale / etnice sau altor factori. Aceste probleme pot fi asociate însă nu provoacă neapărat agresivitatea. Eliminarea acestor factori nu va pune capăt violenței bărbaților împotriva femeilor. Agresorii se comportă abuziv pentru a controla comportamentul celuilalt, obținând astfel și menținând puterea asupra partenerilor lor și satisfăcându-și propriile nevoi și dorințe rapid și complet. Există, de asemenea, multe beneficii secundare ale violenței pentru agresor. Un agresor poate alege să fie violent pentru că i se pare distractiv să-și terorizeze partenerul, pentru că există o eliberare de tensiune în actul de agresiune, pentru că demonstrează bărbăția sau pentru că violența este erotică pentru el. Violența este un comportament învățat, iar agresorii aleg să folosească violența. Victima nu face parte din problemă. Victima poate accepta răspunderea pentru cauzarea pierderii cumpătului agresorului, dar adevărul este că agresorul trebuie să fie responsabil pentru comportamentul său.

Abuz economic

Abuzul financiar este un mod de a controla victima prin manipularea resurselor economice.
Acesta poate include, dar nu se limitează la:

• Controlul veniturilor familiei și fie nepermiterea accesului victimei la bani, fie limitarea rigidă a accesului la fondurile familiei. Aceasta poate include, de asemenea, păstrarea secretelor financiare sau a conturilor ascunse, a da victimei o suma modică de bani sau obligarea victimei să-și predea salariul către abuzator. Provocarea victimei să-și piardă un loc de muncă sau împiedicarea acestuia să se angajeze. Agresorul poate face victima să-și piardă slujba făcând-o să întârzie la serviciu, refuzând să asigure transportul la serviciu sau apelând / hărțuind / chemând victima la locul de muncă.
• Cheltuirea banilor pentru necesități (alimente, chirie, utilități) pe articole neesențiale (droguri, alcool, hobby-uri.)

Care sunt efectele mentale ale violenței domestice?

• Tulburare de stres posttraumatic (PTSD), incluzând flashback-uri, coșmaruri, anxietate severă și gânduri incontrolabile
• Depresie, inclusiv tristețe prelungită
• Anxietate
• Stimă de sine scăzută și neîncredere
• Gânduri sau tentative de sinucidere
• Abuzul de alcool și droguri
• Deznădăjduirea
• A te simți nedemn de relația în care ești
• Neapreciere și descurajare cu privire la viitor, lipsa planurilor pentru viitor
• Incapacitatea de a avea încredere
• Întrebări și sentimente de îndoială referitoare la credința spirituală
• Lipsa motivației

Care sunt efectele asupra copiilor care sunt martori la violența domestică?

Indiferent dacă copiii sunt martori sau experimentează abuzuri, acest lucru poate avea un impact asupra dezvoltării lor. Victimele violenței domestice nu sunt izolate de partenerii intimi. Copiii prezintă un risc crescut de probleme emoționale de comportament, indiferent dacă au fost sau nu abuzați direct. Efectele includ:

• Anxietate
• Depresie
• Probleme în a performa la școală
• Frică exacerbată de țipete, de zgomote, de bătăi
• Riscul de a deveni din abuzat, abuzator – la școală, sau mai târziu în viață

Dacă experimentezi o astfel de relație abuzivă, sună la poliție! Caută ajutor! Nu rămâne blocată într-o astfel de relație, în care să îți asumi atât de multe riscuri, atât pentru tine cât și pentru copii tăi! Asumă-ți riscul de a trăi, nu de a fi abuzată!