Vorbe pe care niciun copil nu trebuie sa le auda vreodata
Ce minune mai mare exista pe lumea asta, alta decat aparitia unui copil in viata noastra? Ce ne umple sufletul de bucurie, implinire, dar si grija, mii de intrebari si provocari daca nu un mic pui de om?
Nu e niciun secret pentru nimeni ca a fi parinte reprezinta o mare provocare, dar pentru cei mai multi parinti, aceasta provocare este acceptata cu bratele deschise si chiar unii aleg provocari duble sau triple! Dar, desi este greu de crezut, exista in lumea asta oameni pentru care un suflet de copil reprezinta o povara, ceva ce nu si-au dorit nicicand. Astfel de parinti isi varsa frustrarile, furia si tristetea asupra copiilor, de cele mai multe ori prin violenta iesita din comun. Despre tipuri de violenta s-a tot discutat, dar mai jos o sa gasiti vorbe pe care niciun copil nu ar trebui sa le auda vreodata:
Eu te-am facut, eu te omor! Una dintre frazele des folosite in cazul parintilor care au impresia ca cei mici sunt proprietatea lor si au drepturi de viata si de moarte asupra lor. Trebuie inca de la inceput sa intelegem ca un copil a fost adus pe lume de doi adulti. Nu este vina copilului ca acesti parinti au hotarat sa faca un copil sau s-a intamplat accidental. Cu toate astea, copilul este un individ unic, cu gandire proprie, cu sentimente, cu trairi, nu un obiect de care scapi cand nu iti mai place sau te deranjeaza. In plus, cand un copil aude din gura parintilor ca o sa fie omorat, se simte tradat si amenintat de fiinta in care are cea mai mare incredere, fiinta a carui scop e sa il protejeze si iubeasca neconditionat.
Nu poti sa faci nimic bun! Imaginea despre sine a copilasului este in continua formare. Daca vreti sa creati un adult cu stima de sine scazuta, fara incredere in propriile puteri si calitati, atunci genul asta de formulari fix asta au ca rezultat. Daca totusi copilul are dificultati in a indeplini anumite indeletniciri impuse de parinte, atunci poate parintele nu a explicat destul de clar sau nu a reprezentat un model de calitate.
De ce „x” poate si tu nu? Nu exista adult sa nu fi fost comparat in copilarie cu vreun vecin mai sarguincios sau cu copilul vreunei colege. Trebuie sa intelegem ca cei mici sunt unici si au caracteristici individuale, iar comparatia cu un alt copil nu o sa aduca niciodata niciun beneficiu, ba mai mult o sa nasca frustrare, invidie si gelozie. Pana la urma nici picaturile de ploaie nu seamana intre ele, de ce ar semana doi copii?
Esti mic si prost. Cand spui astfel de lucruri copilului ii induci automat faptul ca el nu poate mai mult decat atat pentru ca el e mic si mic o sa ramana toata viata in comparatie cu parintii. Chiar daca capacitatea lor este limitata momentan, noi ca adulti responsabili putem explica orice pe intelesul lor. Asta necesita, evident, rabdare si tact, iar daca asta lipseste adultului, nu putem cere copilului sa se educe singur.
Fara mine esti un nimeni. Din nou, rolul copilului este redus la 0. Chiar daca parintii ofera casa, masa si educatie celui mic, asta nu inseamna ca acesta din urma nu are nicio valoare ca individ. Atunci cand aducem un copil pe lume, nu il aducem pentru a ne satisface noi nevoile sociale, ci pentru a impartasi cu acesta fericirea ce o avem deja in viata de cuplu.
Dau cu tine de pamant. Orice fel de amenintare asupra unui omulet de cateva ori mai mic decat tine reprezinta un semn de mare slabiciune. Nimeni, dar absolut nimeni, nu trebuie amenintat cu bataia, indiferent de motiv si niciun parinte nu ar trebui sa isi trateze copilul ca pe o bucata de carne cu care poate sa faca ce vrea.
Si totusi cuvintele au iesit pe gura…
Atunci cand totusi am scos pe gura cuvinte jignitoare fara sa le gandim inainte, primul lucru pe care trebuie sa il facem e sa recunoastem ca am gresit si sa ne cerem iertare, garantand celui mic ca nu o sa punem in practica amenintarile. Cei mici au o putere fantastica de a ierta!
Citeste si Greselile parintilor in educatia copiilor
Text: Lupu Florentina-Natalia, consilier psihologic
